Grădinița SFÂNTA MARIA
Rădăuți

DIN ISTORICUL CONGREGAȚIEI

Din istoricul congregației

Este o congregaţie religioasă de drept pontifical înfiinţată de Mary Ward, în 1609, adoptând Constituţiile Societăţii lui Isus, a Sf. Ignaţiu de Loyola.
Activitatea membrelor Congregaţiei este orientată permanent în interesul exclusiv al omului, cu problemele şi necesităţile lui, indiferent de naţionalitate, sex, rasă sau religie, activitatea de bază fiind educarea tineretului. Această activitate s-a dezvoltat şi s-a extins, luând forme noi, în funcţie de necesităţile timpului, în diferite ţări din lume, printre care şi în România. Astfel, în 1852, Barbu Ştirbei, domnitorul Ţării Româneşti, apelează în mod insistent la membrele Congregaţiei din München, Germania, ca să întemeieze o şcoală de fete în Bucureşti. Timp de aproape un secol, până în anul 1948, anul desfiinţării, Şcoala Pitar Moş din Bucureşti a fost condusă neîntrerupt şi cu mare succes de membrele Congregaţiei.
Activitatea de educaţie în cadrul Congregaţiei a putut fi reluată numai după revoluţia din decembrie 1989, când au fost redeschise porţile mănăstirilor.
Congregaţia, cunoscută cu numele Damele engleze sau Institutul Sf. Fecioare Maria, a adoptat numele Congregatio Jesu în 2003.

Maria Ward este fondatoarea Institutului Sfânta Maria (IBMV - „Institutum Beatae Mariae Virginis") Maria Ward astăzi Congregatio Jesu (CJ).
Maria Ward s-a născut la 23 ianuarie 1585, la Yorkshire (Anglia) în familia nobilă Ward.

În ciuda persecuţiei împotriva catolicilor din timpul domniei Elisabeta I, familia Ward şi-a păstrat credinţa şi fidelitatea faţă de biserica catolică.
La cinci ani, Mary a fost dusă la bunicii ei din partea mamei în Ploughland Hall. Încă din copilărie, Mary şi-a descoperit vocaţia prin povestirile bunicii sale, întemniţată pentru credinţa sa, şi ale unei servitoare din familia sa.
La vârsta de zece ani s-a întors la proprietatea părintească, Mulwith, din vestul oraşului Yorkshire, care era situată între pajişti şi câmpii, la 10 km de oraşul Ripon şi la 45 km de York.
Din cauza persecuţiei împotriva catolicilor familia Ward a fost nevoită să se mute în altă localitate unde era o climă rece de munte. Maria având o sănătate şubredă a fost dusă la o rudă din partea mamei la Harewell. Nici aici nu a stat mult şi tatăl a mutat-o la familia înrudită Babthorpe de Osgodby, la 15 km de York. În această familie Mary a petrecut 6 ani. Anii petrecuţi în această familie au fost o pregătire pentru viaţa religioasă.
Ca tânără îndrăgostită de Cristos părăseşte "în clandestinitate" Anglia şi fondează în Flandra Institutul Sfintei Fecioare Maria (IBMV) astăzi Congregaţio Jesu (CJ). Acesta îşi propunea să educe tinerele fete sărace, mai ales din suburbiile marilor oraşe. În scurt timp, dar şi cu multe obstacole, Mary Ward avea să-şi extindă opera în Europa şi, mai apoi, în lumea întreagă.
După o viaţă plină de luptă şi încredere în Dumnezeu , în dimineaţa de 30 ianuarie 1645, a intrat în marea pace a lui Dumnezeu. Înainte de a închide ochii pentru acest pământ ea le-a recomandat celor cinci colaboratoare, care stăteau la patul ei, să rămână fidele vocaţiei lor, s-o trăiască cu statornicie, cu energie şi iubire. „Dumnezeu va fi cu voi şi vă va ajuta; n-are importanţă prin cine anume, ci numai că acest lucru se va întâmpla. Dacă Dumnezeu îmi va da un loc în cer, vreau să vă fiu de folos”. Prin „vocaţie” a vrut să indice chemarea lui Dumnezeu în acest Institut, pe care ea îl părăsea ca pe un câmp de ruine. Dorinţa anilor trecuţi şi a femeii mature s-a împlinit. Ultimul mister al vieţii ei l-a luat cu sine în veşnicie. A trecut din viaţa aceasta cu siguranţa că opera ei va renaşte în momentul în care va voi Dumnezeu.

Iubirea divină se aseamănă cu un foc care nu se lasă înăbuşit, căci este imposibil să-l iubeşti pe Dumnezeu fără să te străduieşti să răspândeşti Împărăţia Sa divină.

Maria Ward, LI 25